Deşi Putin a ţinut uneori să vorbească despre ororile îndurate de familia sa în timpul
războiului, totuşi liderul de la Kremlin nu ezită să provoace aceeaşi mizerie şi suferinţă
ucrainenilor nevinovaţi, scrie Mark Galeotti, un fin cunoscător al chestiunilor ruseşti,
pentru „Daily Mail”.
Dintre multele poveşti despre eroismul sovietic în cel de-al Doilea Război Mondial,
asediul de la Leningrad – Sankt Petersburg astăzi – ocupă probabil primul loc în memoria
ruşilor. Timp de aproape 900 de zile, între septembrie 1941 şi ianuarie 1944, trei milioane
de persoane au trăit sub tirurile artileriei şi bombardamentelor germane.
„Blokadniki”, aşa cum sunt cunoscuţi supravieţuitorii asediului, au suferit în adăposturi
subterane îngheţate, murdare şi pline de boli. Aproximativ 800.000 de oameni au murit
printre dărâmăturile din capitala istorică a Rusiei, dintre care 600.000 de foame.
Fiecare zi a însemnat o bătălie împotriva prăbuşirii mentale şi fizice, mulţi locuitori
recurgând la măsuri extrem de neobişnuite – inclusiv la canibalism – pentru a rămâne în
viaţă.
Celebrarea eliberării oraşului este organizată anual pe 27 ianuarie, iar cu acest prilej
Vladimir Putin depune o coroană de flori la Cimitirul Memorial Piskareovskoe din Sankt
Petersburg. Este o tentativă mult mediatizată de a plasa asediul Leningradului asupra
formării personalităţii liderului de la Kremlin.
Putin s-a referit mereu la acel moment ca fiind ceva personal. S-a născut la şapte ani după
încheierea războiului şi a crescut într-un oraş încă marcat de asediu.
Tatăl său fusese grav rănit, iar fratele său mai mare, Viktor, murise de difterie la doar un
an de la naşterea sa.
Joia trecută, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski le-a reamintit ruşilor despre
asediul de la Leningrad şi l-a comparat cu asediul de la Mariupol: „Cetăţeni ai Rusiei!
Prin ce este diferită blocada dumneavoastră de la Mariupol de blocada de la Leningrad din
timpul celui de-al Doilea Război Mondial?”.
Asemănările dintre Leningrad şi atacurile armatei ruse asupra oraşelor Mariupol şi
Harkov sunt izbitoare.
Civilii ucraineni sunt forţaţi să se ascundă în subsoluri pentru a se feri de
bombardamentele frecvente şi fără discernământ. Dacă se aventurează să iasă, riscă să fie
împuşcaţi sau aruncaţi în aer pe stradă. Apa, alimentele şi medicamentele le sunt refuzate.
Cadavrele zac pe străzi nerevendicate, iar multe dintre ele ajung în gropi comune.
Aşadar, nu este surprinzător că Putin, un amator în interpretarea istoriei, ale cărui
discursuri abundă în omisiuni şi falsuri pe teme istorice, nu face nicio conexiune între
Leningrad şi Mariupol. Este un om lipsit de scrupule şi orbit de propriile prejudecăţi, mai
ales cu privire la „trădători”, pe care îi consideră mai răi decât „duşmanii”, remarcă
Galeotti, citat de Adevarul.
În viziunea lui Putin, Ucraina este o „trădătoare”. Nu este o naţiune suverană şi
independentă, ci „un teritoriu rusesc” care şi-a „trădat patria” şi merită o pedeapsă pentru
acest lucru.
Suferinţele civililor nu sunt doar singurele ecouri ale similitudinii dintre Hitler în cazul
Leningradului şi Putin în cazul Mariupolului. Pentru Fuhrer, Leningradul reprezenta tot ce
presupune bolşevism, o ţintă simbolică care trebuia capturată cu orice preţ.
Forţele Wehrmachtului ar fi trebuit să se deplaseze spre Moscova, dar Hitler a deturnat
cantităţi mari de resurse şi forţă de muncă către Leningrad. O greşeală de calcul militar
care a dus la un punct de cotitură pe Frontul de Est şi a contribuit semnificativ în
înfrângerea finală a Germaniei naziste.
În Ucraina, Putin face aceeaşi eroare în dorinţa iraţională de a captura Kievul, un simbol
al Ucrainei moderne pe care o urăşte atât de mult. Este tot mai clar că este puţin probabilă
încercuirea Kievului. Forţa de muncă şi liniile de aprovizionare din Rusia nu se pot
întinde atât de departe, notează Mark Galeotti.
Cu toate acestea, în ciuda acestui fapt, Putin rămâne fixat pe Kiev. Putin credea că forţele
sale vor captura Kievul cu uşurinţă, că întregul edificiu al statului ucrainean se va prăbuşi
la prima atingere, că va pune mâna triumfător pe leagănul istoric al Ortodoxiei Ruse. El
refuză să accepte că nu este cazul.
Este o greşeală de calcul strategic care demonstrează încă o dată incapacitatea lui Putin de
a trece peste prejudecăţile sale, iar acest lucru l-ar putea costa în războiul pe care îl duce
împotriva Ucrainei.
Pentru un om care vorbeşte atât de mult despre Leningrad, el nu a reuşit total să înveţe cea
mai importantă lecţie a acestui episod istoric, conchide Mark Galeotti, autor al mai multor
cărţi de istorie despre Rusia.
