În fiecare zi, cetățenii aliați sunt protejați de amenințările aeriene printr-o rețea integrată de senzori, sisteme de apărare antirachetă și avioane de luptă. În mod colectiv, sunt cunoscuți sub numele de Sistemul integrat de apărare aeriană și antirachetă (IAMD) al NATO.
Dar cum funcționează acest sistem?
Amenințările din aer sunt detectate mai întâi de o serie de senzori desfășurați pe teritoriul aliat. Pe uscat, pe mare, în aer și chiar în spațiu, acestea sunt capabile să detecteze lansările de avioane sau rachete la câteva minute după ce au loc. Acestea furnizează datele către posturile de comandă ale NATO, cum ar fi Centrele de Operații Aeriene Combinate (CAOC) din Uedem, Germania și Torrejon, Spania. Comandanții pot determina apoi cel mai bun mod de a face față amenințării.
Sarcina ar putea reveni sistemelor de apărare antirachetă cu rază lungă de acțiune și la înaltă altitudine, cum ar fi Apărarea pentru Zona de înaltă altitudine din SUA (THAAD) sau franceză Sol-Air Moyenne Portée/Terrestre (SAMP/T) cu rază scurtă și medie. NATO poate folosi, de asemenea, nave de război antirachetă sau avioane de luptă pentru a face față amenințării.
În ultimii ani, Alianța s-a confruntat cu noi amenințări, cum ar fi dronele (vehicule fără pilot) și rachetele hipersonice.
NATO lucrează serios la tactici și tehnologia pentru a contracara aceste probleme.
