Presa acorda spatii ample intalnirilor, dialogurilor si demersurilor in pregatirea Summitului NATO din 14 iunie de la Bruxelles.
Președintele american Joe Biden își începe astăzi prima sa călătorie în străinătate de la preluarea mandatului. O descindere pe pământ european pentru patru summituri foarte importante: G7, NATO, întâlnirea cu liderii UE și cea cu președintele rus Vladimir Putin.
Niciodată în ultimii ani, sau, poate, decenii, nu s-a întâmplat ca agenda unui lider de la Casa Albă sosit în Europa să fie atât de densă și deciziile așteptate să cântărească atât de greu pentru chiar viitorul omenirii.
”America s-a întors”, a salutat momentul președintele Consiliului European Michel, folosind chiar expresia utilizată de Joe Biden, în februarie, în primul său discurs către europeni, în cadrul Conferinței de Securitate de la Munchen, desfășurată în format virtual.
Așteptări mari
După izolaționismul epocii Donald Trump, la ieșirea dintr-o pandemie care a aruncat planeta într-o criză profundă și pe fondul afirmării unor puteri autoritare și potențial agresive, Occidentul trebuie să dea semnalul că democrațiile se vor apăra și vor susține o ordine internațională bazată pe reguli.
Președintele american și aliații săi europeni au de dat răspunsuri la câteva chestiuni presante.
Cum ar fi agresivitatea Rusiei, inclusiv în noul context al strângerii relației cu Belarusul. Rusia nu este doar o amenințare militară propriu-zisă, așa cum s-a putut vedea în timpul amplelor desfășurări de trupe de la granița cu Ucraina, în această primăvară.
Există déjà acțiuni ostile care pot fi cu ușurință puse în seama Rusiei, cum ar fi recentele atacuri cibernetice asupra unei conducte de petrol și a unui mare procesator din industria alimentară a SUA.
Sigur, statul rus neagă că ar avea vreo legătură cu atacurile, chiar dacă evidențele arată că acestea au venit de pe teritoriul său – hackerii pot fi foarte bine persoane private.
Este totuși curios cum de același stat rus, care-și controlează atât de bine opozanții pe internet, nu reușește să le vină de hac cu aceeași eficiență și infractorilor cibernetici.
Răspunsuri așteptate
Occidentul are de dat în acest caz atât un răspuns la amenințarea militară cât și unul proporțional, dar convingător, la aceste tipuri de amenințări asimetrice – de la atacuri cibernetice la acțiuni de dezinformare sau menite a diviza societățile democratice.
Și aici se pune o întrebare importantă: vor primi Georgia și Ucraina o foaie de parcurs pentru aderarea la NATO, ca răspuns direct în fața agresivității Rusiei?
Un alt răspuns așteptat de la liderii occidentali este cel referitor la ascensiunea Chinei, definită oficial drept rival sistemic, cu mult mai puternic și mai sofisticat decât Rusia.
Beijingul a pus în aplicare un plan de expansiune bazat în special pe soft-power, de la Noul Drum al Mătăsii (care, iată, a prins state mai sărace în capcana datoriilor) la diplomația măștilor și a vaccinurilor.
În paralel însă, China a devenit o autocrație tot mai osificată, a pus la punct un sistem draconic de supraveghere digitală a cetățenilor, calcă în picioare drepturile omului în Hong Kong și își vădește ambiții militare, în marea Chinei de Sud și împotriva Taiwanului.
Dar Joe Biden și europenii au de rezolvat și câteva probleme, să le spunem așa, interne – cum ar fi acomodarea cu ambițiile europene privind autonomia strategică a UE.
De asemenea, Statele Unite nu au răspuns cererii de reciprocitate a europenilor în privința călătoriilor turistice post-Covid. Și încă există nemulțumiri cu privire la faptul că America nu a distribuit în întreaga lume dozele de vaccin produse pe teritoriul său, așa cum europenii au făcut, scrie Radio France International.
Apropierea politică și militară dintre Rusia și China are ca rezultat crearea unor „noi riscuri” la adresa NATO și reprezintă o „amenințare” pentru multilateralism, a declarat astăzi secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, scrie ziarul grecesc Capital.gr
“Ordinea bazată pe reguli, pe multilateralism este amenințată. Rusia și China mențin de ceva timp o cooperare din ce în ce mai intensă, atât din punct de vedere politic, cât și militar. Este vorba despre o nouă dimensiune și o serie de provocări pentru NATO. Din aceasta rezultă noi pericole”, a avertizat Jens Stoltenberg, într-un interviu acordat ziarului italian La Repubblica.
“Moscova și Beijingul își coordonează din ce în ce mai des pozițiile lor cu privire la deciziile care se iau în cadrul unor organisme multilaterale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite. Pe de altă parte, realizează exerciții militare comune, testează zboruri în comun la mare distanță cu avioane de luptă și efectuează operațiuni navale, dar realizează și un schimb intens de experiențe cu privire la sistemele de echipamente și control al internetului”, a spus Stoltenberg.
În opinia șefului Alianței, NATO trebuie să se „adapteze” pentru a răspunde în principal la „ascensiunea Chinei ca putere militară” și la „agresiunea în creștere a Rusiei”, subiecte care vor fi în centrul unui summit al liderilor NATO ce se va desfășura pe 14 iunie la Bruxelles cu prezența și a președintelui SUA, Joe Biden.
“Dacă nu vom considera China un dușman (…), China nu împărtășește valorile noastre. Nu crede în democrație, în libertatea de exprimare sau libertatea presei”, a spus Jens Stoltenberg.
“China este foarte activă în Africa, Balcanii de Vest și Arctica. Realizează investiții masive în infrastructuri-cheie din Europa. În spațiul cibernetic este un punct de referință. Toate acestea au un impact uriaș asupra securității noastre”, a mai spus el.
În ceea ce privește Rusia, NATO observă o „dublă abordare”: „descurajare și dialog”, în special în ceea ce privește controlul armelor.
“Trupele noastre sunt prezente prin rotație în zona baltică, Polonia și România și avem noi modele de intervenție, astfel încât, în cazul unei crize, noi divizii să poată veni rapid ca întăriri la fața locului”, a spus Stoltenberg.
Îngrijorare cu privire la Belarus
În legătură cu Belarus, o țară filorusă, care se învecinează cu trei state membre NATO (Polonia, Letonia și Lituania), NATO va fi „în stare de vigilență”.
“Suntem deosebit de pregătiți, în caz de urgență, să protejăm și să apărăm fiecare aliat împotriva oricărui tip de amenințare care vine de la Minsk sau Moscova”, a avertizat el.
Se reamintește că, mai ales după evenimentele din Ucraina din 2014 și sancțiunile occidentale împotriva Moscovei, Rusia și China au creat un cadru solid de cooperare într-o serie de probleme, precum și în Consiliul de Securitate al ONU.
Cotidianul turc Hurriyet scrie : Din punctul de vedere al Turciei, pe primul loc se află întâlnirea dintre președintele SUA, Joe Biden, și președintele Recep Tayyip Erdoğan. Cu doar câteva zile înainte de această întâlnire, din punctul de vedere al celor două țări, s-a creat un cadru principal în privința agendei. Atât în convorbirile telefonice ale oficialilor celor două țări, cât și în vizitele în Turcia ale oficialilor americani, au fost discutate agendele celor doi lideri. Așa cum veți presupune, americanii au pus pe masă dosarele cu solicitări. Şi tot așa cum veți presupune, nu au spus “să îndeplinim și această cerință a Turciei în schimbul acestor solicitări”… Administrația americană sub mandatul lui Biden manifestă aceeași atitudine și față de Rusia. Chiar dacă în articolul din Washington Post, președintele SUA, Joe Biden, spunea “Putem conlucra cu Rusia în problemele de stabilitate strategică și controlul armelor, dorim relații stabile și predictibile”, chiar dacă se gândește că Putin va aborda în cadrul întâlnirii strategia “win-win”, din punctul de vedere al administraţiei SUA, faptul că Putin se va întâlni cu POTUS, este cu siguranță un mare câștig. Să nu uităm că și în fața Rusiei se pun și se vor pune o serie de solicitări. Să ținem cont de faptul administrația americană se pregătește pentru toate aceste întâlniri considerându-se “unicul patron”.
Propunerea SUA privind S-400
Atitudinea administrației americane pe care am încercat să o explic în rândurile de mai sus, s-a evidențiat mult și în propunerea lansată Ankarei privind sistemul S-400.
Vă amintiți, în interviul acordat cotidianului Hürriyet și CNN Türk de adjunctul secretarului de stat al SUA, Wendy Sherman, care a venit la Ankara pentru a pregăti întâlnirea dintre Biden și Erdoğan, spunea:” Achiziția sistemului S-400 creează probleme în Alianța Nord-Atlantică. Am oferit o alternativă, știu foarte bine ce au de făcut. Sper să găsim o cale de mijloc. Acest detaliu tehnic nu este o problemă politică. Turcia își dă seama de situație, știe cum trebuie să acționeze. Am discutat despre cum vor fi făcuți acești pași, decizia va aparține Turciei”. Am plecat pe urmele alternativei lansate, adică a propunerii, despre care vorbea Sherman. Impresia pe care mi-au lăsat-o oficialii americani în privința acestei propuneri este următoarea:
Administrația americană dorește un angajament din partea Turciei că nu a activat și nu va activa sistemul S-400.
Administrația americană intenționează să prezinte Congresului un angajament scris pentru a înceta sancțiunile împotriva Turciei.
Conform administraţiei americane, convingerea Congresului este importantă și necesară.
Specialiștii militari americani vor fi cei care vor constata dacă sistemul S-400 a fost activat. Se cere ca această formulă de constatare să se regăsească și în textul angajamentului.
Când am auzit pentru prima dată propunerea oficialilor americani în privința sistemului S-400, propunere pe care ei o prezintă într-un cadru general, am spus “Turcia a respins propunerea”. Din informațiile pe care le am, tocmai așa s-a întâmplat. Precizând că, înainte de toate, ar însemna încălcarea dreptului suveran, Turcia nu a acceptat propunerea. Iar propunerea “să suspendăm subiectul S-400” despre care am scris într-un articol anterior, a fost lansată de Turcia.
Inițiativa liderilor
Intenția de a suspenda subiectul ar însemna ca acest subiect să nu se afle pe agenda întâlnirii bilaterale. Pe de altă parte, se pare că Statele Unite nu vor aborda subiecte legate de încetarea cooperării cu organizațiile teroriste PYD/YPG (Partidul Uniunii Democratice, aripa siriană a PKK//Unitățile de Apărare a Poporului, aripa militară a PYD-n.trad.) sau începerea procesului juridic al FETÖ (Mișcarea Gülen-n.trad.), subiecte ce se află printre așteptările justificate ale Turciei. Din acest motiv, Turcia se pronunță pentru concentrarea pe domeniile de cooperare. Putem constata că nu va exista o fotografie cu strângeri de mână, și nici o fotografie de criză. Accentul pe domeniile de colaborare și declarațiile pline de speranță pentru viitor, sunt deocamdată posibilele scenarii așteptate.
Cumhuriyet scrie :
Noua echipă a lui Biden se află în situația de a folosi mai mult “forța dură”, atât din punct de vedere global, cât și din punctul de vedere al regiunii noastre în ciuda comercializării în vitrină a “forței soft”: se evidențiază factorii “Noua Chină” și Rusia (Putin).
Şi Turcia se află în punctul central pe linia care se întinde din Marea Baltică și până la Marea Neagră, din Mediterana de Est și până în Oceanul Indian și Oceanul Pacific.
Biden, împreună cu Uniunea Europeană, se află într-o situație diferită de Trump față de China și Rusia: depune eforturi pentru a nu pierde avantajele de dimensiuni globale (și regionale) intensificând apropierea dintre SUA și UE. Acest punct aduce Turcia pentru SUA și administrația Biden în situația “de a nu putea fi sacrificată, de a nu se putea renunța la ea, de a fi menținută sub control”.
Dar condițiile de astăzi sunt foarte diferite de procesul fostului Război Rece: În acea perioadă eram într-un proces împotriva Uniunii Sovietice (și comunismului). Iar astăzi, la Ankara este vorba despre o conducere politică islamistă, concentrată pe motivația “Cu orice preț, orice ar fi să rămân la putere”. SUA, pe lângă faptul că își expun atitudinea tradițională “protectoare”, sunt în situația de a accepta și surprizele islamului politic radical.
Oricât s-a reușit defragmentarea “elementelor extremiste și protecționiste” prin canalul mișcării Gülen în Turcia, riscurile care nu pot fi supravegheate vor fi întotdeauna valabile.
Însă înaintea summit-ului NATO, este vorba de faptul că Biden și (administrația SUA) dețin atuuri (și dosare) împotriva lui Erdoğan și a cercurilor AKP (Partidul Justiție și Dezvoltare-n.trad.) Iar în fața lor se află o conducere a unei singure persoane care pentru a rămâne la putere este “pregătită pentru a folosi orice fel de oportunitate”.
Chiar dacă în “detaliile” problemei sunt numeroase subiecte, de la S-400 la F-35, de la Mediterana de Est la Marea Neagră, din punct de vedere strategic problema este simplă! este vorba despre un calcul de negociere.
Erdoğan nu are un as în mânecă pe care să-l folosească împotriva SUA (și a lui Biden) , iar pentru Biden va fi ușor să se înțeleagă “cu regimul unei singure persoane”.
În “detaliile” problemei, în timp ce se va discuta despre cum se va juca jocul abandonării sistemului S-400 și întoarcerea la F-35, poate că nici nu vor fi amintite “principalele concluzii strategice”.
În timp ce se aplică numeroase măsuri, Convenția de la Montreux este discreditată și frumusețile noastre naturale comercializate companiilor străine, despre ce “negocieri privind interesul național” poate fi vorba!
Uitați-vă la măsurile de la A la Z de până astăzi: treceți in revistă politicile comerțului exterior, privatizările și companiile vândute străinilor: iar apoi să vă gândiți ce fel de negocieri se pot purta la summit-ul NATO.
Pentru a fi optimiști ar trebui să privim cum se împletesc și se resping “elementele interesului național” și “voința politică”.
Regimul unei singure persoane în care suntem târâți cu forța a osificat polarizarea din societate: a deschis calea distrugerii uniunii dintre beneficiile naționale și voința politică. Este foarte dureros faptul că opoziția nu vede încă unificarea într-un front democratic național.
În esența problemei există confruntări între motivațiile politice islamiste și democrație și interesul național. (*) Niciodată nu se va spune în totalitate ce și cum se va negocia la reuniunile NATO.
Ceea ce am trăit atunci când nu am trimis soldați la războiul din Coreea; aceeași atitudine de acceptare ca în 1989, atunci când Uniunea Europeană a respins solicitarea lui Özal din 1987 de aderarea la Uniune, ca atunci când prim-ministrul spunea “Vom adera la Uniunea Vamală dacă UE nu ne primește: sau acceptăm să fim și concubini dacă UE nu acceptă cununia civilă. Dar oare ce așteptați de la summit-ul NATO? Trimiterea de militari turci în Belarus…
—————–
Ministrul turc al afacerilor Externe a efectuat prima vizită la nivel înalt la Paris, unde s-a întâlnit cu omologul său francez, o întâlnire care vine după un an de tensiuni pe mai multe dosare, precum Libia, Siria, Mediterana de est sau ofensiva Parisului contra influenţei turce asupra islamului în Franţa, notează France24.
În plan bilateral, cei doi miniştri au amintit dorinţa lor de a organiza următoarea sesiune a comitetului mixt economic şi comercial Franţa-Turcia (JETCO) în această toamnă, în contextul în care Ankara îşi înmulţeşte, de la începutul anului, gesturile faţă de aliaţii occidentali şi regionali, pentru a ieşi din izolarea sa tot mai mare pe scena regională şi internaţională, comentează France24.
Ce se află în spatele creșterii alianței strategice dintre Turcia și Polonia? întreabă The New Arab, de la Londra. Un acord recent cu Varșovia consolidează o relație cheie cu UE pentru Turcia, demonstrând în același timp că Ankara poate face parte din politica de descurajare a NATO față de Rusia, explică The New Arab. Totodată, creșterea alianței Polonia-Turcia este mai mult decât o simplă cooperare bilaterală, ea făcând parte dintr-un mecanism de cooperare trilateral stabilit între Turcia, Polonia și România, în urmă cu câțiva ani, ca răspuns la politica agresivă a Rusiei față de Moldova, Ucraina și Georgia, precum și în regiunea mai largă a Mării Negre, analizează The New Arab.
Alianţa Nord-Atlantică este pregătită să apere orice aliat care este ameninţat de Rusia și de Belarus, a dat asigurări secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, într-un interviu pentru La Repubblica. Printre principalele ameninţări şi provocări pentru NATO și pentru multilateralism, Stoltenberg a enumerat întărirea cooperării dintre Rusia și China la nivel politic și militar, precum și terorismul și atacurile cibernetice, scrie ziarul itanian. În celași timp, Jens Stoltenberg și președintele SUA, Joe Biden, au examinat strategia comună a NATO şi SUA față de Rusia, în cadrul unei runde de convorbiri de la Washington, notează Ria Novosti.
