Wall Street Journal scrie ca Statele Unite ale Americii, Canada și aliații lor din Europa au aplicat sancțiuni împotriva unor oficiali chinezi din cauza represiunilor impuse mai ales musulmanilor uiguri, iar lista comună se înscrie în cadrul eforturilor depuse de Administrația Biden în vederea formării unor coaliții împotriva Beijingului.

Sancțiunile, impuse luni de SUA, Canada, Regatul Unit și Uniunea Europeană, vizează actuali și foști oficiali, precum și o organizație paramilitară implicată în detenția în masă a uigurilor din Xinjiang – o provincie din nord-vestul Chinei.

Pentru UE și pentru Regatul Unit, decizia reprezintă primele sancțiuni aplicate Chinei pe tema drepturilor omului după mișcarea democratică din Piața Tiananmen, din 1989. Ministrul de externe al Regatului Unit, Dominic Raab, a condamnat China pentru “încălcarea la scară industrială a drepturilor omului” față de uiguri.

Statele Unite, care au impus sancțiuni similare începând de anul trecut, au mers și mai departe decât aliații lor, calificând acțiunile Chinei drept genocid.

Luni, China a respins acuzațiile și a ripostat imediat în urma sancțiunilor UE, înscriind pe o listă neagră 10 parlamentari europeni, precum și mai multe organizații și mai mulți profesori, cărora li s-a interzis să mai aibă relații cu China sau să călătorească în această țară. Potrivit unei declarații a Ministerului chinez de Externe, decizia UE “nu s-a bazat decât pe minciuni și pe dezinformare”, ea reprezentând un amestec în treburile interne ale Chinei și subminând relațiile țării cu UE.

Demersul aliaților – vizând înghețarea activelor persoanelor vizate și interdicția de a mai călători – este tocmai genul de acțiune colectivă despre care Administrația Biden afirmă că SUA și aliații trebuie să îl aplice pentru a contracara acțiunile Beijingului, având în vedere că guvernul de acolo adoptă niște măsuri tot mai dure atât în țară, cât și în afara granițelor.

“O ripostă comună transatlantică transmite un puternic semnal celor care încalcă drepturile internaționale ale omului“, a declarat secretarul american de stat, Antony Blinken, care, luni, a sosit la Bruxelles pentru discuții cu UE și cu NATO pe teme de securitate.

În prim-planul strategiei sale față de China, Administrația Biden a acordat întâietate colaborării cu aliații și cu alte țări care au aceleași obiective. Una dintre primele întîlniri ale lui Biden cu oficialități din alte țări a fost cea cu lideri din Australia, India și Japonia – trei țări care au dispute teritoriale cu China sau sunt victima unor sancțiuni economice. La întâlnirea lor din această lună, așa-zisul grup QUAD a convenit să-și coordoneze acțiunile în privința producției și distribuției vaccinurilor pentru a contracara diplomația Chinei cu privire la vaccinul produs acolo.

Tot luni, Blinken, care s-a întâlnit separat cu miniștrii de externe ai Regatrului Unit și Canadei, a declarat că dovezile abuzurilor Chinei în Xinjiang sunt nenumărate, el invocând imaginile captate prin satelit, documente ale guvernului chinez și declarații ale martorilor oculari. Ulterior, miniștrii de externe ai Australiei și Noii Zeelande au dat publicității o declarație separată, în care își exprimă sprijinul pentru sancțiuni. Țările respective fac parte dintr-o alianță pe tema schimbului de informații, cunoscută ca având ‘cinci ochi’.

În afara sancțiunilor aplicate unor oficiali chinezi, tot luni, SUA și UE au sancționat și înalți oficiali din armata statului Myanmar, implicați în lovitura de stat de luna trecută. UE a mai adăugat pe listă și o grupare paramilitară din Libia și pe lideri ai acesteia desemnați deja și de SUA, precum și doi oficiali nord-coreeni sancționați deja anterior pentru o perioadă de trei luni.

Deși, anterior, Administrația Biden și-a coordonat demersurile împreună cu UE în privința sancțiunilor impuse Rusiei în această lună pe tema otrăvirii liderului opoziției Alexei Navalnîi, acțiunea lor comună împotriva Chinei este mai problematică și mai delicată, dat fiind aspectul economic.

Atât UE, cât și Regatul Unit caută să-și impulsioneze relațiile comerciale cu China, dorind să intre pe marea sa piață și să facă cât mai multe investiții. Amândouă încearcă să păstreze delicatul – și deseori contestatul – echilibru, pe de-o parte, criticând China în privința drepturilor omului și, pe de altă parte, încercând să-și continue comerțul și investițiile.

Într-un document legat de politica externă a Regatului Unit după Brexit, dat publicității săptămâna trecută, China este considerată drept un important partener comercial, iar premierul Boris Johnson s-a prronunțat împotriva unui așa-zis ‘război rece’ cu Beijingul. Dar, după ce Beijingul a promulgat o nouă lege pe teme de securitate în privința Hong Kongului, Marea Britanie și-a deschis totodată porțile și în fața celor 5 milioane de locuitori din fosta sa colonie.

În același timp, Canada a intrat în mijlocul disputelor dintre SUA și China prin cei doi cetățeni ai săi acuzați de spionaj și condamnați recent la peste doi ani de închisoare – un demers care, în opinia guvernului de la Ottawa, ar fi o ripostă dată în urma arestării șefei serviciului financiar al companiei Huawei Techonology la cererea autorităților din SUA.

Începând cu Adinistrația Trump, Statele Unite au impus sancțiuni unor oficiali chinezi din cauza situației din Xinjiang și Hong Kong. Totuși, sancțiunile nu au descurajat Beijingul, guvernul continuând să agreseze populația din Hong Kong și Xinjiang și se presupune că mulți dintre oficialii chinezi înscriși pe lista neagră dețin puține active în străinătate.

Administrația Biden are cu precădere nevoie de o acțiune colectivă în privința sancțiunilor ca să se asigure că ele sunt eficiente și că, dacă nu sunt prea punitive din punct de vedere financiar, cel puțin creează un cordon diplomatic de cenzură, după cum susțin oficialii americani.

“Nicăieri în lume niște sancțiuni unilaterale nu au dus la o tranziție democratică dacă nu a existat o abordare multilaterală și coordonată“, a declarat un înalt oficial al administrației.

Sancțiunile de luni ale UE, Regatului Unit și Canadei au înscris pe listă patru foști sau actuali oficiali din Xinjiang implicați în coordonarea serviciilor de poliție și de securitate din provincie, invocându-se încălcări ale drepturilor omului, programe de muncă forțată și arestări în masă.

Pe lista neagră a mai fost înscrisă și divizia de securitate a Corpului de Producție și Construcție din Xinjiang – o organizație paramilitară care administrează centrele de detenție și rețeaua plantațiilor de bumbac, despre care organizațiile unor militanți pentru drepturile omului susțin că îi supun pe uiguri la muncă forțată.

Statele Unite au mai sancționat doi oficiali, după ce anterior înscriseseră alți doi pe lista neagră pentru încălcări ale drepturilor omului, precum și Departamentul Construcții.

Ripostând în urma sancțiunilor UE, Beijingul a înscris pe lista neagră un critic marcant din Europa, respectiv, europarlamentarul german Reinhard Bütikofer, din partea Verzilor, și parlamentarul olandez Sjoerd Sjoerdsma, cunoscut susținător al drepturilor omului din Uniunea Europeană.

Guvernul olandez l-a convocat pe ambasadorul chinez pentru explicații pe această temă. Șeful politicii externe a UE, Josep Borrell, a calificat riposta Chinei drept “regretabilă și inacceptabilă”, ea fiind criticată de altfel și de alți europarlamentari, care însă vor trebui să aprobe un acord de investiții între China și UE, finalizat în decembrie, scrie Wall Street Journal.

Si Washington Post relateaza despre schimbul dur de replici care a deschis săptămâna trecută primele convorbiri la nivel înalt ale administrației Biden cu China, care i-a neliniștit pe unii la Washington. După ce secretarul de stat Antony Blinken a calificat regimul Xi Jinping drept o „amenințare la adresa stabilității globale” și i-a criticat represiunea din Hong Kong și provincia Xinjiang, Yang Jiechi [cel mai înalt diplomat – n.trad.] al Chinei a replicat printr-o tiradă de 17 minute în care a sfătuit SUA, printre altele, să „înceteze promovarea democrației proprii în restul lumii”. Par a fi de acord cu el atât unii de la stânga democrată cât și unii de la dreapta trumpistă: ei au sfătuit administrația să nu mai atace Beijingul pe tema drepturilor omului și să se concentreze pe interese mai pragmatice.

În realitate, discursul dlui Blinken și alte mutări dure de deschidere ale echipei Biden constituie exact reset-ul de care aveam nevoie în urma atitudinii confuze și adesea contradictorii a administrației Trump cu privire la China. În calitate de președinte Donald Trump l-a acoperit repetat cu laude publice pe dl Xi și s-a scris că în privat i-a încurajat represiunea din Hong Kong și Xinjiang; la prima lor discuție telefonică președintele Biden i-a spus franc în față dictatorului că dl Xi se înșală dacă crede că America e în declin. Cu o zi înainte de discuțiile de săptămâna trecută de la Anchorage SUA sancționaseră două duzini de oficiali implicați în represiunea din Hong Kong. Și, într-o impresionantă acțiune comună, SUA s-au alăturat luni Regatului Unit, Canadei, Australiei și Noii Zeelande adoptând noi sancțiuni, în paralel și cu UE, împotriva celor implicați în campania de genocid împotriva uigurilor din Xinjiang.

Administrația a clarificat că opoziția sa fermă contra abuzurilor umanitare ale Chinei și beligeranței sale în relațiile cu Taiwanul și alți vecini nu împiedică totuși cooperarea în chestiuni de interes comun. La fel cum președintele Ronald Reagan a acuzat URSS că e un „imperiu al răului”, chiar în timp ce încheia cu ea tratate de dezarmare istorice, dl Biden caută un numitor comun cu dl Xi în privința schimbării climei, a programelor nucleare din Iran și Coreea de Nord și a unui acord e pace în Afganistan. Un demnitar american i-a declarat colegului nostru John Hudson că, după focurile de artificii retorice, cele două părți „au trecut imediat la treabă” și au avut „discuții substanțiale, serioase și directe”.

Unii observatori consideră că retorica ambelor părți e de fapt destinată doar audienței interne. Dar ea e totuși importantă dincolo de acest aspect. China și SUA conduc tabere opuse într-o competiție globală având drept miză viitorul guvernării umanității. Dl Xi vrea să convingă lumea că „Orientul e în ascensiune, pe când Occidentul e în declin” și că autoritarismul chinez bazat pe tehnologie de vârf e cel mai bun model pentru secolul 21. Dl Biden e pe bună dreptate hotărât să demonstreze că democrația, cu accentul ei pe libertatea individuală, mai poate încă prevala. E important ca SUA să arate în următorii ani că propriul lor sistem politic funcționează. Dar e de asemenea vital ca lumea să fie educată în privința fundamentelor regimului dlui Xi: lagăre de concentrare, eradicarea culturilor minoritare și amuțirea oricărei voci critice.

E improbabil ca pe termen scurt criticile și sancțiunile americane să determine vreo schimbare în China. Dar e probabil ca, în timp, regimul, ca și URSS înaintea lui, să se trezească în defensivă. Cei mai mulți oameni ar dori să profite de pe urma ascensiunii rapide a prosperității pe care o văd în China. Însă nimeni nu-și dorește să trăiască într-un lagăr de concentrare.

EU Observer scrie ca puterile occidentale au făcut China de rușine printr-un zid de solidaritate împotriva abuzurilor contra uigurilor, determinând China să riposteze împotriva europarlamentarilor, fapt ce periclitează un tratat comercial.

UE a lovit mingea prima, numind luni patru oficiali și o entitate din China care se vor confrunta cu interdicții de călătorie și sechestru pe active.

SUA, Regatul Unit și Canada i-au urmat exemplul, sancționând aceleași nume ori altele implicate și demonstrând un front unit occidental rareori văzut în vremurile recente ale fostului președinte american Donald Trump și ale Brexit-ului.

UE i-a sancționat pe Chen Mingguo, Wang Junzheng, Wang Mingshan, Zhu Hailun și compania de stat Xinjiang Production and Construction Corps.

Zhu e identificat drept „arhitectul” unui „program masiv de spionaj, detenție și îndoctrinare” contra minorității uigure din provincia Xinjiang.

Ceilalți sunt implicați în crearea unei „forțe de muncă silnică, în special pentru culturile de bumbac” și în „detenții arbitrare și tratamente degradante”.

Sancțiunile UE sunt justificate de „pachete de probe” secrete menite a rezista în instanță.

Ele infirmă dezmințirile chineze în privința „genocidului” – în accepțiunea unor ONG-uri pentru drepturi – împotriva musulmanilor din Xinjiang.

„Autoritățile chineze vor continua să se confrunte cu consecințe atât timp cât atrocitățile vor avea loc”, a declarat tot luni departamentul de stat american.

Persecutarea uigurilor constituie „una dintre cele mai grave crize ale drepturilor omului ale vremurilor noastre”, a completat și secretarul britanic de externe Dominic Raab.

Sancțiunile vin pe fondul unor tensiuni geopolitice amplificate.

„UE n-ar trebui să formeze un front anti-chinez cu SUA”, avertiza săptămâna trecută ambasadorul chinez în UE, Zhang Ming.

Represaliile Chinei amenință să pericliteze ratificarea tratatului de investiții China-UE de către Parlamentul European (PE) anul acesta.

PE începuse deja să se răzvrătească în privința comportamentului Chinei, cum ar fi refuzul ei de a le permite diplomaților UE să se întâlnească cu activistul uigur încarcerat Ilham Tohti, laureat al unui premiu PE.

Iar China a înfuriat luni PE trecându-i pe o listă neagră cinci membri, pe lângă trei parlamentari naționali, drept represalii la sancțiuni.

Ea susține că aceștia „afectează suveranitatea Chinei și […] diseminează minciuni cu rea intenție” și le-au luat în colimator „familiile”.

„Sancțiunile Chinei împotriva europarlamentarilor […] și organelor UE sunt inacceptabile și vor avea consecințe”, a declarat președintele PE David Sassoli.

„Conducerea chineză m-a anunțat că nu mi se va permite să vizitez China continentală, Hong Kong sau Macao. Dar mai este și Taiwan. :-)”, a scris pe Twitter, Reinhard Bütikofer, un membru german al PE trecut pe lista neagră.

„Atât timp cât genocidul contra uigurilor va continua, eu nu voi rămâne tăcut”, a declarat Sjoerd Sjoerdsma, un europarlamentar olandez inclus și el pe lista neagră.

Miniștrii de externe ai UE au aflat despre decizia Chinei luni, când se reuniseră la Bruxelles, a declarat presei șeful diplomației UE Josep Borrell.

Dar „nu va exista vreo schimbare” în lista neagră a UE, a afirmat el.

China a sancționat totodată și „Comitetul Politic și de Securitate al Consiliului UE”, precum și „Subcomitetul pentru Drepturile Omului al Parlamentului European”, pe lângă alte ținte UE.

Cele două comitete pot include zeci de funcționari și diplomați UE.

Ambasada Chinei, contactată de EUobserver, a refuzat să clarifice dacă și indivizii respectivi și familiile lor fac obiectul sancțiunilor.

Iar o portavoce a regimului chinez, The Global Times, a amenințat cu escaladarea crizei.

„Urmând exemplul SUA, UE a uitat un lucru: competiția ochi pentru ochi dintre China și SUA e rezultatul unor calcule serioase și orice rezultat posibil va face lumea să tremure prin consecințele sale”, a scris luni The Global Times, citând un universitar chinez numit Cui Hongjian.

Pe de altă parte, UE a adoptat sancțiuni noi și împotriva a doi libieni, doi nord-coreeni, doi ruși, a unui oficial din Sudanul de Sud și a unei entități din Eritreea.

Cei doi șefi de miliții libiene au fost numiți ca urmare a unui masacru din orașul Tarhuna.

Cei doi miniștri nord-coreeni au organizat „înfometarea deliberată și alte tratamente inumane” împotriva deținuților.

Rușii au „supervizat personal și au participat la torturarea deținuților” în cadrul epurării anti-LGBTI din Cecenia.

Africanii au fost sancționați pentru răpiri, execuții și tortură.

Ungaria a fost singurul stat UE care a făcut opinie separată.

Deși ministrul ungar de externe Péter Szijjártó nu s-a folosit de veto, el a declarat luni presei ungare la Bruxelles că sancțiunile UE sunt „absurde, exhibiționiste și dăunătoare”.

Ele pot „otrăvi” relațiile de afaceri UE-China, iar „o asemenea decizie strategică ar fi trebuit să fie măcar dezbătută la conferința UE a liderilor europeni”, a declarat Szijjártó.

Urmează Etiopia?

Dar în ciuda acestora, UE a amenințat tot luni să sancționeze și etiopieni dacă nu vor permite ajutoarelor umanitare să ajungă în regiunea Tigray devastată de război.

UE e „gata să folosească toate instrumentele aflate la dispoziția ei”, a declarat Borrell, referindu-se la știrile despre masacrarea civililor și violuri în masă comise inclusiv de forțe aliate din Eritreea.

UE a extins sancțiunile și împotriva juntei din Myanmar, despre care Borrell a afirmat că a ucis 250 de protestatari pro-democrație.

Miniștrii au discutat și posibile sancțiuni contra Turciei, dacă președintele Recep Tayyip Erdoğan va dispune reluarea forajelor pentru gaze în apele revendicate de Cipru și Grecia în estul Mediteranei.

UE intenționează să-i acorde Turciei mai mulți bani pentru refugiații sirieni din țară și să-i ofere înlesniri vamale, conform unei videoconferințe a liderilor UE de joi.

Însă ar trebui să fie pregătită să riposteze atacând economia Turciei, inclusiv prin sancțiuni în domeniul turismului, dacă Erdoğan va reveni la comportamentul nepotrivit, afirmă instituții UE într-un document intern consultat de EUobserver.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here