Inteligența artificială (IA) este o expresie familiară, utilizată frecvent în zilele noastre. John Edwards, fostul director adjunct al CIA, apreciază că IA va deveni un game changer pentru comunitatea de informații. Mari companii din sectorul privat, precum Google, Amazon, Meta, Apple sau Microsoft investesc considerabil în dezvoltarea acestei tehnologii. Înfrângerea lui Garry Kasparov, cel mai mare jucător de șah al lumii, în 1997, de către super-computerul Deep Blue creat de IBM, marchează începutul erei algoritmilor. În informatică, algoritmul este definit ca „o procedură pas cu pas de soluționare a unei probleme sau de îndeplinire a unei sarcini, în principal de către un computer”, scrie Intelligence, publicatia SRI.
Nu putem nega faptul că IA deschide ușa unor progrese inedite în varii domenii, precum transport, industrie, sănătate, productivitate sau siguranță națională. Vorbim despre un sistem care poate analiza mediul înconjurător pentru a îndeplini sarcini specifice, poate învăța din experiențe pentru a se auto-îmbunătăți, poate colecta, corela informațiile și poate lua decizii fără intervenția factorului uman. Această disciplină științifică apare în anii 1950 și își are originea în lucrările lui Alan Turing, teoria informaticii a lui Claude Shannon și teoria ciberneticii a lui Norbert Wiener.
Turing, matematicianul care reușește să decripteze mesajele secrete transmise de naziști cu ajutorul mașinii electromecanice criptografice Enigma, a propus un mijloc de a măsura inteligența mașinilor. De asemenea, Warren McCulloch și Walter Pitts își propun să reproducă, într-un computer, mecanismul intern de funcționare a creierului uman, inventând neuronul formal. Acesta devine primul model matematic al neuronului biologic și deschide ușa evoluției tehnologice prin apariția algoritmilor de învățare bazați pe rețeaua neuronală. Astfel, IA devine o rețea de neuroni artificiali care își ameliorează capacitatea de rezolvare a unei probleme prin practică, un mecanism numit deep learning.
Inteligența Artificială. O scurtă istorie
Informaticienii John McCarthy și Marvin Minsky (unii dintre fondatorii disciplinei IA) utilizează pentru prima dată termenul de inteligență artificială în 1956, în cadrul școlii de vară a Colegiului Darmouth, unde se încerca programarea unui calculator astfel încât acesta să poată reproduce funcțiile cognitive ca învățarea, gândirea, calculul, percepția, memoria sau creația. În 1960, Departamentul Apărării din SUA începe să dezvolte computere care imită raționamentul uman, iar DARPA (Agenția Proiectelor de Cercetare Avansată în Domeniul Apărării) produce primii asistenți personali inteligenți în 2003.
Dacă primii roboți îndeplineau o sarcină precisă, fără a interacționa cu mediul, după cel De-al Doilea Război Mondial ne apropiem de conceptul actual de IA, cu roboți dotați cu senzori, care le permit să reacționeze la mediul înconjurător. Astfel, vorbim de cobotică, un domeniu al colaborării om-robot, cu dispozitive, precum exoscheletele, care amplifică forța umană, aplicații de IA care pot filtra informații sau activități suspecte, servicii automate de traducere sau de identificare facială (de exemplu Google Lens este o aplicație concepută să găsească și să catalogheze lucruri).
Putem observa că eficacitatea IA crește, aplicațiile și roboții creați fiind tot mai ușor de instalat și manevrat, tot mai inteligenți, îndeplinind sarcini variate și sofisticate. Totuși, versiunea de IA (weak AI) pe care o avem astăzi rămâne una previzibilă și limitată în îndeplinirea unei singure sarcini, deoarece nu avem o cunoaștere aprofundată a funcționarii creierului uman care ne-ar ajuta să înțelegem inteligența umană și să accelerăm cercetarea în IA. Pentru a reproduce creierul uman trebuie să putem simula, în format numeric, cei aproximativ 100 de miliarde de neuroni împreună cu interacțiunile lor, fiind nevoie de un calculator capabil să realizeze 1 miliard de miliarde de operațiuni pe secundă. Aceste calculatoare sunt așteptate să apară peste câțiva ani, împreună cu general IA (strong AI), care ar putea avea abilități cognitive generalizate și putând soluționa orice sarcină.
Statele cu cele mai mari investiții în dezvoltarea IA
IA a devenit o prioritate pentru Uniunea Europeană, iar Comisia Europeană a creat în 2013 proiectul Human Brain (în care sunt implicate peste 80 de instituții de cercetare), pentru a înțelege cum funcționează creierul uman și a crea tehnologii pe baza acestui model. China și-a propus să devină, până în 2030, lider în IA, lăudându-se cu cel mai vast sistem de identificare și monitorizare a populației prin intermediul camerelor video și a sistemelor IA bazate pe recunoaștere facială. Emiratele Arabe Unite au creat, în 2017, primul Minister pentru IA din lume (Minister of State for Artificial Intelligence). Japonia are structuri dedicate de cercetare în domeniu prezente în Ministerul Educației, în cel al Economiei și cel de Interne, care beneficiază de susținere academică și a mediului de afaceri.
Dawn Meyerriecks, fostul director adjunct al CIA pentru știință și tehnologie, spunea în 2017 că Agenția lucrează alături de companiile din Silicon Valley la 137 de proiecte IA, pentru a putea depăși provocarea tehnică a volumului mare de informații, a anticipa evenimente noi sau a identifica persoane în conținuturi video sau audio. Putem vedea că întreprinderile, instituțiile cât și statele se îndreaptă spre un viitor AI-friendly: având în vedere seturile mari de date care pot fi colectate prin diverse mijloace (de exemplu, imaginile prin satelit), există nevoia unui grad ridicat de automatizare pentru analizarea acestora în vederea fundamentării unor decizii.
Avantaje și riscuri pentru comunitatea de intelligence
Comunitățile de intelligence dezvoltă aplicații IA sau lucrează cu companii care le realizează pentru a-și ajuta angajații să evalueze eficient și eficace aportul continuu de date. Anumite aplicații de IA caută cuvinte specifice pentru a detecta știrile false, ajutând astfel la combaterea dezinformării. De asemenea, sistemele IA pot identifica și combate amenințările cibernetice, atacurile teroriste (de exemplu, proiectul Maven – o inițiativă a Pentagonului – implică automatizarea procesării imaginilor video pentru a distinge oameni și obiecte în videoclipuri, în vederea anticipării cursului evenimentelor) și scurgerile de date.
Viitoare amenințări informatice pot exploata IA pentru crearea de deep-fake (o tehnologie care folosește deep learning-ul pentru a crea înregistrări video sau audio care arată real însă care nu există de fapt) în vederea manipulării opiniei publice. Astfel, este necesar ca aceste amenințări să fie combătute prin dezvoltarea unor măsuri de apărare bazate pe IA.
În România, soluții bazate pe IA sunt dezvoltate de companii precum UiPath, NTT DATA, Shared Service & Research and Development, Happy Recruiter și pAldAnalytix. Pentru a continua eforturile de cercetare-dezvoltare sunt necesare investiții în educație, o viziune la nivel decizional și o colaborare eficientă la nivel public-privat-academic.
Ignorarea IA poate reprezenta un risc pentru securitatea națională pe termen lung, deoarece ar putea contribui la pierderea avantajului competitiv față de alte state care au adoptat sau dezvoltă deja această tehnologie. Întrucât învățarea automată a IA depinde de volumul de date, este importantă existența unor piețe digitale compacte, a inițiativei de a inova, a investițiilor și infrastructurii informatice. Pe de altă parte, este important să ținem cont de faptul că atât conceperea unor algoritmi cât și datele utilizate pot fi distorsionate în mod intenționat, ceea ce ar conduce la riscuri de securitate. Crearea algoritmilor și dezvoltarea inteligenței artificiale implică și un cadru legislativ care să asigure respectarea valorilor pe care dorim să le protejăm.
Informația este fundamentală pentru orice serviciu de intelligence. Prin componentele sale (machine learning, procesarea limbajului natural, automatizare), IA sporește considerabil capacitatea de colectare, analiză și corelare între informații disparate, putând fi identificate posibile tendințe de evoluție a unor manifestări, pe baza datelor disponibile. Ne putem imagina cât de util ar putea fi pentru activitatea de informații un asistent precum Jarvis, din Universul Marvel, care să sprijine activitatea de intelligence, identificând cele mai relevante informații, imagini sau sunete, scrie Intelligence, publicatia #SRI.
