Încă de la începutul anilor 2000, președintele rus, Vladimir Putin, ca fost cadrul KGB, a conștientizat potențialul Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu), în calitate de promotoare a viziunii sale privind rolul Rusiei în lume. Din această perspectivă, liderul rus a acționat pentru consolidarea poziției BORu în cadrul regimului instituit în Rusia – stat ce găzduiește cea mai mare comunitate ortodoxă din lume (oficial, numărul credincioșilor ortodocși este de aproximativ 100 de milioane, respectiv 40% din numărul total al credincioșilor ortodocși la nivel internațional).
Ideologia comună a Kremlinului și BORu se concentrează pe viziunea arhaică de conștientizare a maselor privind „sanctificarea” (fundamentarea religioasă) autoritarismului rus. Practic, cetățenilor ortodocși ruși li s-a cerut să renunțe deliberat la anumite drepturi și libertăți, de dragul valorilor ortodoxe ruse. Această ideologie a avut aderență mare la nivelul societății ruse, în contextul în care aparatul rus de propagandă apelează în mod constant la trecut, tradițiile glorioase, precum și la evenimente istorice fictive. Președintele Putin și Patriarhul Moscovei, Kirill, au construit o alianță solidă pentru promovarea reperelor comune în Rusia și în exterior – tradiționalism, conservatorism, anti-occidentalism și anti-globalizare. Cooperarea strânsă dintre cele două personalități se bazează pe principiul loialității din partea BORu în schimbul sprijinului și al multiplelor avantaje oferite de Kremlin.
Elementele esențiale ale ideologiei comune Kremlin-BORu sunt:
- patriotismul integrativ (mândria privind diversitatea Rusiei, istoria sa și rolul său unic în lume)
- democrația suverană (un tip propriu de asa zisa democrație originala, care îi protejează pe cetățenii ruși de valorile occidentale)
- unitatea lumii creștin-ortodoxe (cu scopul de a unifica toate popoarele slave în jurul acelorași norme și valori).
Kremlinul consideră BORu drept un important canal diplomatic pentru promovarea „lumii ruse” (Russki Mir) aflat la confluența dintre obiectivele de politică externă ale Kremlinului (refacerea statutului Rusiei de putere globală cu influență și control în „Vecinătatea Apropiată”), și aspirațiile sacralizate ale BORu, de a i se conferi Moscovei statutul de „a III-a Romă”.
Ideologia s-a concentrat inițial pe promovarea unor legături politice și economice strânse cu vorbitorii de limbă rusă din fostele republici sovietice, însă foarte rapid, aceasta a încorporat o viziune generală construită în opoziție cu valorile occidentale.
Kremlinul a urmărit să promoveze în rândul altor lideri autocrați viziunea sa ultra-conservatoare și anti-occidentală bazată pe ideologia Eurasianistă și pe interesul comun de a contracara orice tentativă de revoluție colorată care să amenințe regimurile.
Kremlin-ul și BORu acționează după aceeași viziune sacralizată cu privire la identitatea națională rusă și excepționalismul rus, potrivit căreia, Rusia nu aparține nici Occidentului, nici Asiei, ci este, mai degrabă, o societate unică, reprezentând un set de valori inspirate de Divinitate. În această logică, factorul Islamic a fost transformat într-un important instrument de politică externă, după ce problematica a fost considerată mult timp o vulnerabilitate pentru Rusia. Autoritățile ruse își dezvoltă relațiile cu statele musulmane plecând de la premisa că Rusia este o țară multiconfesională (în principal constituită din creștini și musulmani), ceea ce îi conferă automat dreptul de a exista și a se manifesta simultan în două civilizații diferite. Din perspectiva Kremlinului, simpla premisă potrivit căreia civilizația ortodoxă rusă poate crea oportunitatea reconcilierii între Creștinism și Islam oferă Rusiei o nouă dimensiune pe scena internațională (în detrimentul Occidentului) și supremația Patriarhatului Moscovei asupra unei potențiale Biserici Ortodoxe Universale.
Biserica Ortodoxă Rusă este conectată cu Administrația Prezidențială prin intermediul liderului său, Patriarhul Kirill, legătura dintre președinte și patriarh provenind din trecutul profesional comun (ofițeri KGB).
Patriarhul Kirill este considerat la Kremlin a șasea personalitate (ca ordine de precădere) în arhitectura politică (verticala puterii), la același nivel cu ministrul apărării. BORu se bucură de o poziție privilegiată atât în raport cu Administrația Prezidențială, cât și cu ceilalți exponenți ai regimului politic, instituția religioasă funcționând sub forma unei companii private de nivel strategic cu capital de stat.
Această situație este evidențiată de accesul extins al BORu la:
- mass-media ruse (înființarea propriului canal TV, SPAS în anul 2007 și deținerea unui pachet de acțiuni la o agenție de publicitate);
- mediul de afaceri din Rusia (BORu este co-fondator al companiei BMW Rusland, acționar la mai multe hoteluri din Moscova și la un centru IT din Novokuznetsk, deține monopolul asupra întregii piețe de bunuri și servicii cu caracter bisericesc);
- fonduri importante din bugetul de stat precum și donații provenite în mare parte de la oligarhii ruși (de ex., în anul 2014, datele oficiale indicau venituri de 5,6 mld. RUB / 77,5 mil euro)
- printre donatorii către BORu se află Alisher Usmanov (unul dintre cei mai bogați oligarhi din Rusia), conducerile companiilor Gazprombank și Lukoil, Vladimir Iakunin (fost șef al Căilor Ferate și proprietar al canalului TV religios, Tsargrad), Konstantin Malofeev (miliardar rus, susținător al separatiștilor ruși din estul Ucrainei).
Dintre instituțiile de stat cu care BORu are o colaborare strânsă se remarcă Ministerul Apărării și Ministerul de Interne, cu care Patriarhul Kirill a dezvoltat mai multe proiecte pentru construirea de biserici. Cel mai important proiect este reprezentat de construirea Catedralei Forțelor Armate Ruse în Parcul Patriotului din Moscova, proiect finalizat în 2020, cu ocazia sărbătoririi a 75 de ani de la Marele Război Patriotic. Catedrala reprezintă o simbioză perfectă între domeniul militar, naționalism și credințele religioase. În plus, BORu are acces la serviciile de securitate oferite de Rosgvardia (Garda Națională). La nivelul populației ruse, BORu și Patriarhul Kirill se bucură, de asemenea, de respect (între primele 7 instituții/personalități în care rușii au încredere), în pofida faptului că interferențele Patriarhului cu scena politică sunt de notorietate la nivelul societății.
Următoarele personalități exercită o influență importantă în interiorul BORu și asupra conexiunilor cu elitele ruse, reprezentând, totodată, veritabili reprezentanți ai diplomației culturale ruse peste hotare:
Episcopul Tihon Șevkunov (63 ani) – cunoscut pentru viziunea sa ultra-naționalistă și pentru rolul de duhovnic al președintelui PUTIN, acesta conduce Departamentul de Contacte Externe din cadrul BORu și este unul din cei mai apropiați asociați ai Patriarhului Kirill
Vladimir Legoida (47 ani) – conduce Departamentul pentru Societatea Bisericii și Relații Mass-Media
Arhiepiscopul Mark Golovkov (56 ani) – conduce Secretariatul Patriarhatului Moscovei, care supervizează din punct de vedere canonic, administrativ și financiar bisericile BORu și celelalte organizații religioase de peste hotare
Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk (54 ani) – gestionează contactele externe ale BORu și relațiile cu Guvernul
BISERICA ORTODOXA RUSA, VECTOR HIBRID ÎN RELAȚIA DINTRE RUSIA ȘI STATELE DIN VECINĂTATE. REPUBLICA MOLDOVA ȘI UCRAI
Conform recensământului din 2014, peste 96% dintre cetățenii moldoveni se declară de religie creștin ortodoxă (de stil vechi).
Enoriașii ortodocși din R.Moldova (RM) sunt împărțiți între două tabere: Mitropolia Chișinăului și a întregii Moldove (pe scurt Mitropolia Moldovei, are control asupra a 90% din bisericile din RM), sub jurisdicția Patriarhiei Ruse, și Mitropolia Basarabiei (reactivată după 1992, nu recunoaște Mitropolia Moldovei), sub jurisdicția Patriarhiei Române.
Prin intermediul Mitropoliei Moldovei (MM), BORu este angajată în acordarea sprijinului public pentru politicienii pro-ruși, promovând în mediul public programele acestora politice la nivelul populației. MM este utilizată de Serviciul Federal de Securitate (FSB) pentru acoperirea acțiunilor subversive împotriva forțelor politice pro-occidentale, în timpul desfășurării de alegeri electorale.
De asemenea, MM a obținut licența de transmisiune pentru un nou canal TV religios (ortodox) – NiKa TV, care va promova programe realizate de canalul TV al BORu, Spas TV.
Mitropolia Moldovei, condusă de mitropolitul Vladimir (Nicolae CANTAREAN), are o relație specială cu autoritățile politice de la Chișinău (indiferent de orientarea lor), pe care le sprijină informal în schimbul menținerii actualului statut preferențial (scutiri de impozite pe bunuri imobiliare și funciare, scutiri la plata impozitului pe venit, menținerea orelor de religie în școli). Printre înalții săi prelați se numără episcopul de Bălți și Fălești, Marchel (Marchel MIHĂESCU), care este cunoscut pentru pozițiile sale pro-ruse și anti-europene, exprimate inclusiv în perioade electorale.
În 2017 – 2018 (perioadă marcată de declarațiile simbolice de unire adoptate de mai multe localități din RM), mai multe comunități de enoriași au solicitat trecerea unui număr redus de biserici de la Mitropolia Moldovei la Mitropolia Basarabiei (unul dintre motivele invocate fiind taxele ridicate percepute de MM; Mitropolia Basarabiei nu percepe taxe, iar salariile prelaților sunt la nivelul celor din România). Preoții din localitățile respective au fost suspendați / eliberați din funcție de către MM.
Eficiența acțiunilor BORu în Ucraina a scăzut semnificativ odată cu escaladarea situației din estul țării, dar și pe măsura conștientizării, la nivelul societății ucrainene, a statutului de agresor al Rusiei, dar și al poziției exprimate de BORu în sprijinul separatiștilor pro-ruși din Donbass. Schisma Bisericii Ortodoxe Ucrainene aflată sub tutela Moscovei (octombrie 2018) și crearea unei noi Biserici Autocefale Ucrainene (BAU) autocefale (condusă de Mitropolitul EPIFANIUS), sub tutela Constantinopolului, au redus și mai mult potențialul de influență al BORu în Ucraina.
Suplimentar, separarea celor două biserici creează premisele unor modificări ireversibile în privința opțiunilor cultural-religioase ale cetățenilor ucraineni (posibil și ale celor de orientare tradițională rusofonă), cu consecințe majore asupra relațiilor ruso-ucrainene. Lovitura pentru Biserica Ortodoxă Rusă a fost cu atât mai puternică cu cât populația ortodoxă ucraineană reprezenta aproximativ 30% din totalul credincioșilor ortodocși aflați sub tutela BORu, iar majoritatea parohiilor s-au mutat către noua Biserică Autocefală Ucraineană.
Influența BORu în Ucraina prin intermediul Mitropolitului FILARET (liderul Bisericii Ortodoxe Ucrainene sub tutela Moscovei/BOU-M) rămâne redusă. În pofida faptului că Mitropolitul FILARET a refuzat dizolvarea BOU-M și chiar a respins Tomos-ul acordat BAU de către Mitropolitul BARTOLOMEU al Constantinopolului, BOU-M se mai bucură în prezent de sprijinul unui număr foarte redus de episcopi ucraineni.
Prin intermediul Patriarhiei Ruse, Kremlinul desfășoară acțiuni în Ucraina pentru:
menţinerea unei stări de sciziune faţă de Biserica Autocefală Ucraineană (aproximativ 15 % din parohiile ortodoxe ucrainene au rămas subordonate canonic Moscovei)
folosirea preoţilor ca instrumente de propaganda împotriva autorităţilor ucrainene, instituţiilor euroatlantice
manipularea enoriaşilor.
Complicatele relații ale Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu Biserica Autocefală Ucrainiană
Biserica Ortodoxă Română (BOR) tratează cu diplomaţie relaţiile cu Patriarhia Rusă şi cu Biserica Autocefală Ucraineană datorită comunităţii românofone din Ucraina (aproximativ 500.000 persoane), având drept obiectiv pe termen lung o mai mare implicare în viaţa spirituală a acestei comunităţi şi o posibilă subordonare canonică a acesteia. Patriarhia rusă şi Biserică Autocefală Ucraineană îşi dispută subordonarea canonică a parohiilor româneşti, fenomen ce s-a intensificat după 2017 (când au fost adoptate pachetele legislative privind legea educaţiei şi legea limbii de stat), comunităţile româneşti optând pentru subordonare canonică către Moscova, deoarece li se permite celebrarea serviciului religios în limba română, precum şi prăznuirea unor sfinţi români din calendarul ortodox.
Biserică Autocefală Ucraineană, deşi are nevoie de recunoaşterea autocefaliei, nu a adoptat o atitudine binevoitoare faţă de Bucureşti, propunând constituirea unui vicariat subordonat canonic BAU pentru ortodocşii români, concomitent cu evitarea anumitor aspecte în litigiu: hirotonirea preoţilor, limba în care se oficiază serviciul religios, relaţionarea preoţilor cu BAU, respectiv BOR, scrie presa din spatiul ex-sovietic.
