La începutul acestui an, Jens Stoltenberg era în ultima sa perioadă de mandat de opt ani ca Secretar General al NATO, la câteva luni distanță de următorul său rol, ca șef al băncii centrale a Norvegiei. Dar a survenit „cea mai mare criză de securitate dintr-o generație”, când Vladimir Putin a invadat Ucraina, scrie The Telegraph.
„Am văzut acumularea (militară) și am avertizat cu privire la pregătirile pentru o invazie la scară largă”, spune Stoltenberg, trimițând la avertismentele sale de anul trecut. „Invazia rusă în Ucraina, din 2014, a fost un semnal de alarmă serios. Și, de atunci, am implementat cea mai mare consolidare a NATO de la sfârșitul Războiului Rece.”
Într-un interviu pentru The Telegraph, Jens Stoltenberg, în vârstă de 63 de ani, spune că are în vedere ca această „consolidare” să fie transformată într-o „resetare” fundamentală a Alianței care a luat naștere în urma Tratatului Atlanticului de Nord din 1949 dintre SUA și Canada și națiunile europene. El a fost de acord cu prelungirea celui de-al doilea mandat al său cu încă un an, pentru a superviza transformarea. Această resetare, spune el, trebuie să fie însoțită de creșterea cheltuielilor pentru apărarea națională de către membrii NATO, mulți dintre ei alocând încă mai puțin decât pragul minim stabilit al alianței, de 2% cheltuieli ca pondere din PIB-ul lor.
În Marea Britanie, unde Rishi Sunak, ministrul Finanțelor, se confruntă cu presiuni pentru a crește cheltuielile militare peste nivelul actual de aproximativ 2,2%, o creștere ar fi, de asemenea, binevenită, spune Stoltenberg.
„Reperul de 2% este o orientare minimă și, desigur, salut fiecare creștere a cheltuielilor pentru apărare din partea tuturor aliaților – bineînțeles, și a acelor aliați care cheltuiesc deja mai mult de 2%, cum ar fi Regatul Unit. „Dar, desigur, obiectivul meu principal este să mă asigur că aceia care sunt sub 2 la sută vor îndeplini acest obiectiv minim.”
Vorbind la sediul NATO din Bruxelles, Stoltenberg l-a evidențiat pe Olaf Scholz, cancelarul german, pentru că s-a angajat la o creștere bruscă a cheltuielilor Berlinului pentru apărare, de la aproximativ 1,5% din PIB, la mai mult de 2%. „Cu dimensiunea economiei germane, acest lucru face o diferență uriașă inclusiv pentru cheltuielile totale ale NATO pentru apărare”, spune el. Stoltenberg laudă si rolul Regatului Unit în a ajuta Ucraina să se apere împotriva Rusiei.
În anii dinaintea invaziei, spune el, zeci de mii de trupe ucrainene au beneficiat de pregătirea și echipamentele oferite de Marea Britanie și de alți aliați din NATO, făcând ca forțele armate ale țării să fie „mult mai mari, mult mai bine echipate, mult mai bine antrenate și mult mai bine conduse acum ca oricând. „După invazie, aliații au ajutat, iar Regatul Unit joacă un rol cheie, atât în furnizarea de instruire de-a lungul multor ani, dar și în intensificarea eforturilor lor de a oferi mai mult sprijin acum.”
La reuniunea miniștrilor de externe din NATO de saptamana trecuta, găzduita de Stoltenberg, Dmytro Kuleba, ministrul de externe al Ucrainei, s-a plâns că țări precum Germania fac o distincție falsă între armele „defensive”, pe care erau dispuși să le furnizeze Kievului, și furnizarea de arme „ofensive”, pe care unele națiuni le consideră o linie roșie pe care nu o vor trece.
Răspunsul Germaniei a fost marcat de povara istorică a celui de-al Doilea Război Mondial și de deciziile pe care națiunea le-a luat de atunci pentru a evita militarizarea. Alți membri ai NATO se tem că depășirea liniei roșii în sprijinul lor pentru Ucraina ar putea atrage un atac direct al Rusiei, lucru care ar declanșa „apărarea colectivă” a alianței și un potențial al treilea război mondial.
Dar Stoltenberg este de acord cu Kuleba și cu Volodimir Zelenski, președintele ucrainean, că distincția dintre armele „defensive” și cele „ofensive” este una falsă în acest caz, spunând că „Ucraina se apără acum de o invazie. Deci tot ceea ce face Ucraina este defensiv”.
„Ei își apără propria țară, propriul popor, cu multe tipuri diferite de arme, arme vechi din epoca sovietică, arme moderne furnizate de Regatul Unit, dar și sisteme de arme mai ușoare și mai grele, și aliații își intensifică furnizarea de multe tipuri diferite de arme.
„Deci, în tot ceea ce face Ucraina, cu diferite tipuri de arme este defensiv, este vorba despre apărarea împotriva atrocităților, împotriva invaziei, împotriva unei utilizării brutale a forței militare împotriva țării.”
Stoltenberg subliniază că cei 30 de aliați din NATO „oferă diferite tipuri de sprijin”, de la armele antitanc trimise în Ucraina de Regatul Unit, până la transporturi aeriene și provizii medicale furnizate de Islanda, singurul stat membru fără forțe armate proprii.
„Așadar, avem o gamă largă de tipuri diferite de sprijin din partea diferiților aliați, în funcție de stocurile și de capacitățile lor. Dar îi îndemn pe aliați să facă mai mult și toți aliații își dau seama de urgență.
„Acum trecem într-o nouă fază a acestui război. Rusia și-a mutat forțele din nord. Dar ele nu se retrag, se regrupează și se repoziționează pentru o bătălie majoră în regiunea Donbas… în câteva săptămâni.”
De la începutul invaziei, pe 24 februarie, NATO a desfășurat încă 40.000 de soldați pe flancul său estic, care se întinde de la Marea Baltică, până la Marea Neagră.
Stoltenberg, care a vizitat Estonia, cu Boris Johnson, luna trecută, adaugă: „Regatul Unit a jucat un rol cheie în acest sens pe tot parcursul, conducând grupul de luptă din Estonia, oferind sprijin Ucrainei, sporind prezența în partea de est a alianţei (…) Ceea ce vedem acum este o nouă realitate, o nouă normalitate pentru securitatea europeană. Prin urmare, acum le-am cerut comandanților noștri militari să ofere opțiuni pentru ceea ce numim o resetare, o adaptare pe termen mai lung a NATO. Mă aștept ca liderii NATO să ia decizii în acest sens atunci când se vor întâlni la Madrid, la summitul NATO din iunie.”
NATO se află „în mijlocul unei transformări fundamentale”, care va reflecta „consecințele pe termen lung” ale acțiunilor lui Putin.
„Indiferent de când și cum se va încheia războiul din Ucraina, războiul a avut deja consecințe pe termen lung pentru securitatea noastră. NATO trebuie să se adapteze la această nouă realitate. Și exact asta facem”.
„NATO este cea mai de succes alianță din istorie, din două motive. Unul este că am reușit să unim Europa și America de Nord. Celălalt este că am reușit să ne schimbăm atunci când lumea se schimbă. Acum lumea se schimbă și NATO se schimbă.”
Înainte de invazie, prezența NATO la granița sa de est reprezenta o forță „tripwire” relativ mică, menită să simbolizeze angajamentul alianței de a se apăra de orice atac rusesc, mai degrabă decât să respingă o invazie.
Conform planurilor elaborate de comandanții militari ai NATO, acea prezență avea să fie transformată într-o forță majoră capabilă să învingă o armată invadatoare.
„Din moment ce am implementat atât de multe măsuri imediate, avem timp până la summit să luăm mai multe decizii pe termen lung.
„Aceasta face parte din resetarea pe care trebuie să o realizăm, adică să trecem de la descurajarea de tip tripwire, cu o forță modestă, la ceva care se referă mai mult la descurajarea prin respingere sau apărare. Acest proces este deja în curs. Trebuie să ne asigurăm că putem continua, într-o lume mai periculoasă, să protejăm și să apărăm toți aliații NATO”.
Stoltenberg intenționează, de asemenea, să introducă, pentru prima dată, amenințarea tot mai mare din partea Chinei în „conceptul strategic” al NATO, documentul său oficial de strategie.
„În conceptul strategic actual al NATO, convenit în 2010, China nu este menționată deloc cu un singur cuvânt. Finalizăm lucrările la noul concept strategic care va fi convenit la summitul NATO din iunie.
„Și acolo mă aștept să fie China o parte importantă. Pentru că ascensiunea Chinei și schimbarea echilibrului global de putere au consecințe directe asupra NATO.”
Beijingul, subliniază Stoltenberg, „are al doilea cel mai mare buget de apărare din lume” și investește masiv în „noi capabilități nucleare moderne, rachete cu rază lungă de acțiune, care pot ajunge pe tot teritoriul NATO”.
„Este îngrijorător și faptul că vedem că Rusia și China lucrează din ce în ce mai strâns împreună. Acesta este un fapt care contează pentru securitatea noastră”, a declarat Secretarul General al NATO
